De ce un blog?

Pentru ca eu sunt un personaj povestelnic de felul meu. De multe ori, povestile mele cu prietenii curg intr-un flux care este aproape de fluxul in care curg notele pe scena in timpul concertului.

Dar aici, pe blog, imi doresc sa va ofer un loc in care sa aflati cate ceva despre Costel Busuioc si mult mai multe despre muzica. Despre emotii si frumusete. Despre truda si nervi. Despre nerabdare, disperare si pasiune. Pana la urma, Costel Busuioc nu este buricul Pamantului. E doar purtatorul unei voci, al unei muzici si poate al unor istorii de viata.

Sa ne blogonim deci, in fata muzicii!